ignus - pagina parintelui ioan - arta & spiritualitate ortodoxa

MENIU

Pagina de start

 

 

 

 

 

TEXTE PUBLICATE

[ inapoi la indexul cu texte publicate ]

Icoana invierii
[ revista Renasterea, nr. 4, 1999, p. 4 ]

„Tremurat-au jos cele de dedesupt astazi, iadul si moartea, de Unul din Treime; pamantul s-a cutremurat, iar portarii iadului, vazandu-Te, s-au spaimantat; iar zidirea toata, cu proorocii bucurandu-se, canta Tie cantare de biruinta, Izbavitorului nostru Dumnezeu, Celui ce ai dezlegat acum puterea mortii. Sa glasuim catre Adam si celor din Adam: Hristos pe acesta l-a adus iarasi in rai; iesiti credinciosilor, la Inviere” (Icosul Invierii).

Cercetarea atenta a vechilor psaltiri miniate, cunoscute noua prin reproducerea lor in diverse publicatii de specialitate, ne ofera prilejul de-a descoperi o preocupare speciala a miniaturistilor pentru iconografia Invierii. Ne intampina aici cincisprezece infatisari diferite ale marelui praznic, „numar care il depaseste chiar pe cel al rastignirilor” (Andre Grabar, Iconoclasmul bizantin, p. 404).

Astazi iconarii, dar si noi, cunoastem doar trei reprezentari ale Invierii. Ele sunt: Coborarea lui Hristos la iad, Femeile mirofore la mormant si imaginea lui Hristos in slava, aflat deasupra mormantului. Aceasta din urma il arata pe lisus, inviat si SINGUR, plutind pe jumatate gol deasupra mormantului descoperit, purtand inca giulgiul bogat drapat si in neoranduiala. In jur, in partea de jos, paznicii osteni privesc infricosati miracolul Invierii Celui ce cu cateva zile mai inainte il inviase pe Lazar. Hristos, in stare de levitatie, binecuvinteaza cu stanga, iar cu dreapta tine triumfal o flamura alba insemnata cu cruce. In partea de sus stoluri de ingerasi il glorifica pe Fiul lui Dumnezeu.
Produsa de Occidentul crestin, imaginea pe care tocmai am descris-o este usor de recunoscut. O intalnim pictata mai ales in bisericile noastre mai noi, cu toate ca ea nu se sprijina pe niciunul din izvoarele canonice sau apocrife ale traditiei rasaritene. Si chiar daca Erminiile recomandau, in linii mari, si o astfel de reprezentare, icoanele Pogorarii la iad (care poarta adesea iscriptia „Anastasis”) si ale Femeilor mirofore la mormant se impun in continuare ca imagini autentice ale Invierii.
Spre deosebire de tabloul apusean, zugravul ortodox se opreste in pictura sa asupra urmarilor Jertfei mantuitoare a Fiului lui Dumnezeu si a Invierii Sale: zdrobirea puterii mortii „cu moartea pre moarte calcand”. Icoanele ortodoxe (care se sprijina, asa cum vom vedea, atat pe izvoarele canonice cat si pe cele apocrife) ni-L arata pe Hristos pasind peste portile sfaramate ale iadului. Aceasta imagine o intalnim si in cantarile Sfintelor Pasti, din care am ales alcatuirea: „Deschisu-s-au Tie, Doamne, cu frica, portile mortii; si portarii iadului vazandu-Te, s-au spaimantat; ca portile cele de arama le-ai sfaramat si incuietorile cele de fier le-ai zdrobit. Si ne-ai scos pe noi din intuneric si din umbra mortii si ai rupt legaturile noastre, dar si in Evanghelia apocrifa a lui Nicodim, unde ni se spune ca: „Domnul, intinzand mana, a facut semnul crucii asupra lui Adam si asupra tuturor sfintilor si, tinandu-i de mana, S-a ridicat din iad, si TOTI sfintii L-au urmat”.
Sfaramand „portile cele de durere” Hristos le calca in picioare si cu „palma cea incepatoare de viata” rapeste pentru totdeauna iadului pe pierdutii Adam si Eva. De-o parte si de alta a Mantuitorului sunt zugraviti dreptii si profetii Vechiului Testament. La stanga se afla, de obicei, David si Solomon, in vesminte cu insemne regale, precedati de Sfantul Ioan Botezatorul. Toti il recunosc pe „Datatorul de viata, Hristos-Dumnezeu”, si arata acest lucru prin gesturile si atitudinile lor. Evenimentul rascoleste intreg regatul intunericului si al mortii. In ei diavolul zace legat in lanturi, iar fortele biruite ale iadului sunt reprezentate simbolic in icoane printr'o multime imprastiata de lanturi rupte, de chei, cuie si zavoare.
In adancul acestei gropnite intunecate Hristos a binevestit oarecand framantaturii omenesti”, zicand: „Indrazniti, acum am biruit! Eu sunt Invierea. Eu pe voi va voi ridica, sfaramand portile mortii” (din Stihirile Invierii, alcatuite de Anatolie). Toti „cei din tainitele cele mai intunecoase” se grabesc spre lumina „cu picioare sprintene, laudand Pastile cele vesnice”.



Aceasta este imaginea consacrata de traditia Bisericii noastre si ea face parte din invatatura ortodoxa asupra Invierii.
Am vazut pana acum ca icoana praznicului completeaza textele liturgice si formeaza cu acestea un intreg. „Trebuie pe drept cuvant sa vorbim despre o iluminare reciproca”' (Michel Quenot, Icoana – fereastra spre absolut, p. 38). Prin urmare, ca sa patrundem semnificatia actului iconic se cuvine sa avem in vedere si alcatuirile care se citesc la Sfintele Slujbe. In caz contrar, riscam sa ne pronuntam in continuare in favoarea unor reprezentari necanonice si deci sa gresim intorcand spatele atat traditiei iconografice cat si celei imnografice.
„Sa ne curatim simtirile si sa vedem pe Hristos stralucind cu neapropiata lumina a Invierii. Si, cantan-du-I cantare de biruinta, luminat sa-L auzim zicand: Bucurati-va!”.

[ inapoi la indexul cu texte publicate ]

 


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

www.ignus.ro